Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 - d. 7 mai 2007) a fost un prozator, eseist, un reputat jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.
Biografie
Octavian Paler s-a născut pe 2 iulie 1926 în satul Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente Braşov.

După absolvirea şcolii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din Bucureşti. În vara anului 1944,cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercaţie cu George Şerban-directorul şcolii ,care era chiar unchiul său (fratele mamei), şi este obligat să părăsească şcoala,mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraş(actualul Colegiul Naţional "Radu Negru" Făgăraş ,http://radunegru.licee.edu.ro/ ), pentru a urma, în anul şcolar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a ,secţia literară.Aici s-a remarcat ,mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină.

La terminarea ultimei clase de liceu,o clasă cu 44 elevi,a fost declarat Promovat cu laudă. Termină liceul din Făgăraş în anul 1945 susţinând examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi simultan şi pe cele ale Facultăţii de Drept din Bucuresti. Are un fiu ,care a absolvit cursurile universitare în anul 1974. A încetat din viaţă pe 7 mai 2007, la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Activitatea politică
1974-1979 - Membru supleant al CC al PCR
1980-1985 - Deputat MAN de Vaslui
Următoarele activităţi erau în cadrul statului comunist puternic politizate şi pot fi considerate în aceeaşi categorie:

1965-1970 - Vicepreşedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune
1976 - Preşedinte al Consiliului Ziariştilor
1970-1983 - Redactor-şef al cotidianului central România Liberă
Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale şi de critica la adresa PCR şi a lui Nicolae Ceauşescu. I se stabileşte domiciliul forţat şi i se interzic diferite activitaţi în lumea artistică.

Activitatea civică după 1989
După evenimentele din Decembrie 1989 fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, ş.a. Grupul de Dialog Social, care se evidenţiază prin poziţiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, editorialist al ziarelor România liberă, Cotidianul şi Ziua. Rămâne un jurnalist şi comentator apreciat. În ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice româneşti.

Cărţi publicate
Umbra cuvintelor
Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)
Drumuri prin memorie II (Italia)
Viaţa pe un peron
Scrisori imaginare
Apărarea lui Galilei
Aventuri solitare
Deşertul pentru totdeauna
Un om norocos
Mitologii subiective
Caminante, (2004)
Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită
Viaţa ca o coridă
Un muzeu în labirint
Eul detestabil
Vremea intrebarilor
Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi
Don Quijote in est
Polemici cordiale